Echidistanță frânată
Tu lâncezești de la o reacție vulcanică de năzuințe substituente, pentru a o înlătura pe cea mai chinuitoare. Îți iese combinația sub efectul 
decent al lichidului incolor cu grade, îți atingi scopul prin expunerea civilizată a unui trup plin de forme și mereu înveșmântat în noutate pentru plăcerea ochiului. Piciorul ferm și subțire de pe treaptă, arcada proeminentă datorită sprâncenii săltărețe, cafeniul plumbatic și fix din privire instigă puternic. Surâsul perfid ascunde esența și provoacă insensibilitatea. Nestrămutata certitudine de azi, mânuirea abordărilor venite de oriunde și de nicăieri te proiectează violent în același abis, devenit acum bucuria de a trăi și șansa de a simți pe viu răul și binele.
Conectată prin afecțiune la ei, nu te plafonezi și înaintezi cu încredere nestrămutată, cel puțin pentru moment, chiar dacă i-ai ostenit considerabil… Dornici și sinceri te subjugă elegant să cauți idealul pentru a elimina ancorele găunoase, dar nu… Sperăm cu încredere în maxime.
Azi îmbrățișezi aceste gânduri proaspăt așternute, mâine poți fi mercantilă, visătoare, responsablă, libertină, nonconformistă sau zglobie. Faci cum vrei!
Secerător de fleacuri
Porniri simandicoase
Au secerat angoase…
Un chip ca de mătase,
În dimineţi frumoase,
Aştept să mă ridice
De sub tăioase bice.
Cerşesc doar echilibru,
Nu viaţă-ntr-un calibru!
Acum n-am ce culege
Şi-adopt PRIVIRE rece…
Las copilul să plece,
Neliniştea-mi va trece!
Like this:
Ultima scrisoare
It chills my soul! And I guess yours too!
Găunos răsărit de primăvară…
Acorduri hăcuitoare de imagini se înalţă falnic din căpşorul meu dezorientat, nepermiţându-i ochiului să pună geană pe geană, iar eu, din nou, am ceva de parastisit…
Există aici, pe pământ, o namilă parazitată de neîncredere ce duhneşte îngrozitor a anxietate. În zilele ei bune, pocitania, ia forme feminine ale certitudinii, contururi precise ale prospeţimii şi îmbracă odoarea ameţitoare a fericirii.
- Ce nu ştii sau nu ai înţeles TU, sculptor de mâna a doua , e că în interiorul ei există o bucată de carne vie care urăşte transformarea şi te vrea să o desăvârşeşti pentru totdeauna.
-Te strigă neîncetat pentru că îţi simte năduful de plumb din inimă şi ştie ce vrei, în ciuda isteriei de care de cele mai multe ori dă dovadă când o ciopleşti cu dalta magică. Tu renunţi pentru că nu mai poţi, e prea mult; te opreşti şi pleci.
Namila tot namilă rămâne, în aşteptatea unui alt sculptor, pentru că tu CONSIDERABIL TE-AI DISTANŢAT!
US…
…doi fulgi sălbăticuți însiropați în albul curat al beatitudinii. Nedomesticiți și nătângi pășim în existență tachinându-ne, iar liniștea noastră e linșată grațios de impetuozitate, care-i ia locul. Nouă ne place și înălțăm incantați o spirală nebună cu iz de pasiune… Magia se produce din poțiuni interdependente, care ne aparțin exclusiv. Îmi ești libov, copil nebun…
Da, îmi ești!!!
Like this:
Nebuna
Oh, iar voi pri
vi la verdele pâlpâitor ce pătrunde pe nesimțite în cameră. Spre deosebire de odinioară, privirea este încețoșată și hipnotizată de o gândire ancorată adânc în marea de amintiri. O minte sănătoasă ar lega-o pe a mea de mâini și de picioare și-ar trimite-o direct la balamuc. Speranță, eu te-am iubit, dar în secunda doi mi-ai fost dușman, iar în tine, iubire, chiar am sperat… dar ai înșfăcat și m-ai făcut bucățele mici, mici, mici! Replici tumultoase prinse în rădăcini ucigașe au atacat stabilitatea pe care am căutat-o demențial în coșul de gunoi.
Pe tine, plenitudine, am să te strangulez cu seninătate și am să râd în hohote! Ce-i aia dezamăgire? A, da … Un pa-ra-zit, pe care îl spăl zilnic cu apă și săpun…
Morgana mi-a pregătit un drum finuț, neted și însorit . Cât de stupid! De fapt, sunt pe arătură, e frig și ninge. Îmi scot pantofii și nu-mi rămâne decât să înaintez desculță în noroiul vieții. Mă scuzi că nu te salut, mă adăpostesc neîntrerupt în vâltoarea amețitoare a reacțiilor umane și nu văd decât cu ochii larg închiși! E ora 1.49 a.m și mă-ntreb: Oare mi-e bine?
Nu.
Like this:
3
De atât a fost nevoie. A dezlănțuit îndârjire sănătoasă, magie adâncă și fluturi leșinați din pricina nălucei înăbușite în speranță …
Odată cu un simplu cioc, cioc în geamul ușii, jocul a început. Părea provocator, insipid a fost. Pentru ambalajul existențial, întâmplarea de față este doar înstrăinare fizică; pentru suflet este un urlet seismic sfâșietor, materializat în picuri produse de glandele lacrimale. Cutremur puternic, declanșat de neîncredere, timpuri schimbătoare, orgoliu și indiferență. Asta te determină să lupți cu nodul chinuitor din gât și să te gândești la răsăritul unui alt zâmbet la fel de compatibil.
- Suflet, până ce țărâna te va chema, chiar ai timp să cauți cuminte charisma întruchipată!!! Nu cobi, ai timp să bați ușor în geamul altei uși, într-o zi!
P.S. : Nu uita de: avântul pueril și suav, de inimile flecare, nu uita de piciorul de pe accelerație și de tot acest răstimp împreună!
Last hours
A mai trecut un an din viaţa mea, din viaţa noastră. Tu, scump 2011, eşti anul care îmi lasă o amintire unică, cu experienţe pe măsură. Îmi pare sincer rău pentru colectivul unit din Roman-Vodă pe care a trebuit să-l părăsesc. N-am să-l uit niciodată şi dacă mi-aş dori să treacă 10 ani, ar fi doar pentru a ne regăsi toţi împreună. We know, life goes on! 
Familia, cea alături de care mi-am petrecut mai toată vara… Nu am fost pleacă mereu hai, hui precum obişnuiam şi mi-a părut bine. Am acţionat în perspectivă; ştiam că-mi va lipsi pizza mamei, seriozitatea, motivaţia şi glumiţele tatei, precum şi energia incomensurabilă a fraţilor mei.
Printre cercetaşi mi-am petrecut foarte mult timp… A doua mea familie. Ştiu că scriu des despre ei, dar nu mă plictisesc. Oarecum, ştiam că îmi vor lipsi; ştiam că îmi vor lipsi temerarii, întâlnirile săptămânale, zâmbetele , chiar şi năzbâtiile lor. Mă cuprinde melancolia gândindu-mă la multitudinea de activităţi demarate…
Una din activităţile memorabile este Rojam, jamboreea la care am participat în calitate de voluntar. Nu există o mai mare încântare decât aceea de a fi de ajutor, fără să primeşti ceva în schimb. Satisfacţia este maximă, garantez, acesteia adăugându-i-se considerabil experienţa.
Toamna nu a întârziat să vină, iar în calitate de bobocel CRP-ist declar cu mâna pe inimă: Nu cred că puteam să fac o alegere mai bună! Ştiu că am pierdut un colectiv drag, dar din nou , cu mâna pe inimă o spun: Grupa 4 este formată din studenţi cu suflet senin, conştiincioşi, veseli, îndrăzneţi şi curajoşi! Suntem atât de compatibili. Oh, şi da, viaţa de cămin e awesome, dacă ai noroc şi la colege bune.
A fost un an, în care chiar şi neplăcerile au avut un rost… Să vă povestesc şi de sentimente ceva? Love şi toate alea? Nope, nu-i nevoie, mai aşteptăm! Poate la anu` ! 
)
Aş avea mult mai multe de spus, experienţe de împărtăşit, dar timpul trece şi nu vreau ca noul an să mă prindă scriind…
P.S: Cer iertare tuturor celor care le-am greşit, aşa-i frumos! 
AN NOU MINUNAT, DRAGI BLOGGERI!
Like this:
Primiți colinda?
N-am mai scris de ceva vreme, iar acum sunt mai agitată, de nerăbdare, decât o sticlă de Pepsi, așa că voi fi scurtă! )
Tâmpesc de nerăbdare, îmi doresc să plec acasă! Portocale în 59, colinde cât cuprinde atât pe palier, câ
t și în stradă. Clinchet de voci entuziasmate, culooori mii și mii, cadouri și cetină de brad înmiresmată.
Când am văzut Iașul plin de luminițe răpitoare, mintea-mi aterizase fugitiv în ajunul de Crăciun din anul anterior, când alături de tata împodobeam curtea. Mi-e dor să colind și am să încep cu profii de la facultă, apoi merg la doamna diri și de asemenea voi continua veșnica tradiție alături de scumpa mea familie cercetășească! Am să strig într-una : CREȘTINI, Crăciunul a sosit!
Countdown, încep pregătirile!!!
Cugetări scăldate-n rimă
Chiar de pare-nsufleţită,
De frică e încolţită.
Suflet blând şi înşfăcat
De orgolii torturat…
Măcinat gând de speranţă,
Capătă din nou substanţă…
Îmbrăcaţi-l în uitare,
Nu în ţoale visătoare!!!
Gânduri noi, locuri divine,
Muncă, stres şi stăpânire…
Eşti matur şi nu copil,
Puternic şi nu fragil!
