Lidia- Adina Frâncu

şi ciclonul de voroave…

Şi-atât

Scobesc lacomă cu mâinile în ţărâna secetoasă. Sap oricând îmi ia inima foc şi conştiinţa joacă leapşa ca nesimţita. Şi se întâmplă des. Mi-am ciuruit în disperare unghiile care înoată acum în praful înmuiat de sânge. Mă ustură din nerăbdare, mă doare din orgoliu, mă chinuie din cauza secundelor care trec… şi trec şi eu… Mă evapor limpede zi de zi pentru că fierb valorile pe care le-am îmbrăcat încă din faşă. Urlă demnitatea  în mine, o aud în surzenia mea de toantă, zâmbesc ascuns…

Şi-atât.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Si cat de mult ma regasesc in cuvintele astea …. minunat Adina

  2. Mulţumesc frumos, Alexandra!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: