În demența răcorii ce-o adun, năduf polar și intenții lapone mă sufocă secundă cu secundă. Amintiri dulci degerate de purtări plumbatice preschimbă vertiginos orizontul. Mă-mpiedic prăpăstios de-al meu ego șovăielnic. Încerc să mă-mbăiez în parfumul sănătos al moravurilor cu rădăcini de sânge, dar n-apuci s-arunci ochii de pe mine, c-am și încins pe mine pârleală …

Continuă lectura →